Entorsele gleznei este una dintre cele mai frecvente probleme în ortopedie. Afecțiunile cauzate de entorsele gleznei se divid în acute și cronice. În perioada acută, pierderea funcției se dezvoltă din cauza umflăturilor și durerii gleznei. În această perioadă, încercăm să aplanăm plângerile pacienților prin diverse măsuri de protecție și metode de kinetoterapie.

Manifestarea care apare ca urmare a recurenței entorselor gleznei în perioada cronică se numește instabilitate a gleznei. Această situație se manifestă prin entorse recurente care se dezvoltă la pacienți din cauza vindecării insuficiente a ligamentelor din exteriorul piciorului și provoacă în rezultat pierderii funcțiilor.

La acesti pacienti, în perioada incipientă sau în cazul rupturilor parțiale incomplete în care câteva dintre ligamente sunt afectate succesul se obtine prin kinetoterapie, dar în cazul pacientilor cu rupturi complete sau in cazurile în care kinetoterapia nu este suficientă, aplicăm tratament corespunzător.

Artrita gleznei apare de obicei după un traumatism. Plângerile precum limitarea mobilității articulațiilor, umflarea articulației, dificultatea de mișcare și reducerea distanței de mers pe jos, care apar din cauza pierderii severe a cartilajului după fractura gleznei în urmă cu cincisprezece ani, sunt în predominante.

Artrita gleznei apare cel mai adesea după fracturi. cu toate acestea, artrita gleznei poate fi observată și în cazul unelor boli reumatice, cum ar fi artrita reumatoidă.

În stadiile incipiente ale bolii, se obțin rezultate de succes prin kinetoterapie și injecții intraarticulare analgezice. În stadiile avansate, se obțin rezultate de succes cu aplicații de fuziune la articulația gleznei sau aplicații de proteză de gleznă și tratament chirurgical.